De curand a venit verisoara mea din Canada la mine acasa. Pot spune ca am ramas uimita de inocenta si veselia de la cei 11 ani ai sai. Este o fata vesele, care rade mereu si iubeste natura si lucrurile...banale.Ramase singure acasa, am acceptat rugamintea ei de a merge in camera secreta, iar dupa aceea in pod. Insa ei bine, cine ar fii stiut ca o simpla plimbare prin pod avea sa ne ocupe aproape o ora.
O cutie roz cu modele chinezesti abandonata pe jos, plina de praf, astepta sa fie redescoperita. Am trecut pe langa ea cu ignoranta, zicand: "Nasturi! Ce prostie!" Insa Ana(acesta este numele ei) a deschis cutia curioasa si a ramas fascinata de multitudinea de butoni, nasturei si brose aflate acolo. M.am oprit langa ea si impreuna am inceput sa ne uitam, explicandu.i vechimea acelor nasturi, inca de pe vremea bunicii. Habar nu aveam cat de interesanti pot fi. Unii de lemn, altii de plastic. Butoni cu insemne "regale", brose cu stelute, pisicute dar si cu perle, preferatele doamnelor.
Probabil nu as fii descoperit aceste frumuseti din nou daca nu era ea. Impreuna am ales cei mai interesanti nasturei si i.am adapostit intr.o cutiuta goala de bomboane cu lamaie, ascunsa la randul ei in mansarda, sub o olita.
Poate cineva o va descoperi si va intreba de ei, iar eu voi fii fericita sa ii povestesc istoria lor.
