Day 3: Talk about your favorite fantasy friend character.

Nu prea am citit carti Fantasy in ultimul timp insa mi-ar placea sa vorbesc despre Fiore, care este protagonista unei serii care am citito in clasa a cincea, si anume "Fetita celei de-a sasea luni".
Multa vreme aceasta carte a fost preferata mea si inca se numara pe lista acelora care le-ass reciti cu drag.

Fiore este cea mai buna prietena a Ninei, care este protagonista seriei. Nina este alchimista, iar alaturi de prietenii sai reuseste sa salveze lumea de rau. Fiore este o fata inteligenta, careia ii place sa invete. Ea insasi spune: "Imi plac muzica clasica si pictura. Iubesc animalele si adesea visez cu ochii deschisi. Ei spun ca sunt o fire potolita. Dar nu-i adevarat...". Fioare este si "foarte slaba, cu parul tuns scurt, imbracata, in mod evident mai sobru: rochita albastra cu maneci scurte si sandale verzi".

Aceasta este cam singura imagine care am putut sa o gasesc cu aceasta pe internet. Pentru mine este un personaj interesant, dintr-o serie care merita citita.

Day 2: Talk about your favorite girl friend character.

Acest post ii va fi dedicat personajului meu preferat, Scarlett O'Hara, din cartea "Pe aripile vantului".

Un personaj complex, cu un caracter interesant, ce il atrage imediat pe cititor. Scarlett este imaginea unei femei cu principii care stie ce vrea si lupta pentru ce doreste de la viata. Cu toate acestea, ea este pacalita de dragoste si face alegeri gresite, care ajunge sa le regrete.

Pe mine Scarlett m-a cucerit la propriu. Fara sa vreau, am inceput sa devin ca ea pe masura ce citeam cartea. Pot spune ca am "mostenit" calitati pozitive de la ea cum ar fi faptul ca am devenit mai increzatoare. Totusi, am "capatat" si obiceiul de a lasa grijile vietii pe maine.

Daca veti citi cartea, veti fi fascinati de personaj. Aceasta carte trebuie sa fie pe lista voastra cu lecturi pentru ca nu veti regreta!

Day 1: Talk about your favorite boyfriend character.

Challenge Accepted!
Am vazut aceasta provocare pe blogul "Romance of Pages" si m-am gandit ca ar fi o buna ocazie sa mai postez ceva pe blog. (: So, here we go:

Personajul caruia ii voi dedica acest post ar fi Landon Carter, din "A walk to remeber". Un lucru care il admir mult la acesta este faptul ca a reusit sa distruga masca ce o arata tuturor celor din jur. Si-a sacrificat popularitatea pentru dragostea adevarata.

Nu a fost ca majoritatea tinerilor de varsta lui. Si probabil cea mai mare calitate a lui a fost ca nu a lasat-o pe Jamie singura in cele mai grele momente ale vietii ei si a reusit chiar sa le infrumuseteze. As dezvalui cum, dar nu vreau sa distrug surpriza celor care vor sa citeasca romanul.

Movie Night: The Hunger Games

Prima data cand am vazut acest film a fost in noaptea in care am implinit 14 ani. Nu stiu cu ce prilej eu si prietenii mei am ales sa il vedem, insa chiar a meritat. A devenit filmul meu preferat. Cu toate ca nu include aceleasi detalii ca si in carte, este bine realizat si chiar merita vazut.

 Intr-un viitor indepartat, in zona Americii de Nord exista natiunea Panem, care este formata dintr-uun capitoliu inconjurat de 13 districte. Insa cu 74 de ani in urma, o revolta s-a starnit in districte. In urma acesteia, Districtul 13 a fost distrus si, pentru a dovedi districtelor ca pot fi oprite, Capitoliul a inventat Jocurile Foamei. In fiecare an, cate un baiat si o fata cu varsta cuprinsa intre 12 si 18 ani  sunt dusi din fiecare district ca tributuri in arenele jocurilor, unde au loc batalii sangeroase. Unul singur supravietuieste.

Filmul prezinta povestea lui Katniss Everdeen, o fata care locuia in regiunea saraca din Districtul 12. Numele surorii ei a fost extras pentru jocuri, insa ea se ofera voluntar. Alaturi de Peeta, fiul unui brutar ajung impreuna in arenele sangeroase creeate din capitoliul. Insa atmosfera se incinge cand acestia ajung sa ii cunoasca pe ceilalti concurenti. Cum jocurile erau televizate, Katniss si Peeta refuza sa fie doar niste pioni in acestea.

In love with the books: Pe aripile vântului

    Dragostea mea pentru cărțile clasice nu  fost niciodată mai mare. "Pe aripile vântului" este, într-adevăr, una din cărtile care merită citite. Nu  acțiunea in sine fost ceea ce m-a atras la ea, ci felul care fost scrisă cartea, astfel încât deslușești printre rânduri sentimentele personajelor. Trăiai astfel cu ei o poveste de neuitat. 
     
 Întâmplarea are loc in decorul Războiului de Secesiune. Scarlett O'Hara,  dintre cele mai adorate fete din comitett este o tanără din Sud, bogată si crescută după principiile secolului  XIX-lea. Aceasta purta in suflet dragostea  fată de Ashley Wilkes, un tânăr fermecător, care  se  căsătoreste insă cu Melanie Hamilton. Scarlett hotărăște că trebuie să-i dovedească acestuia că si el este indragostit de ea. Astfel, tot ce face o face pentru el, tânjind după iubirea lui.  In aceste circusmstante își face apariția Rhett Butler, un personaj antipatic pentru toți cei din jur, care este interesat de Scarlett. 
  
    Pe tot parcursul romanului, Scarlett duce o luptă cu ea însăși  si cu prejudecățile oamenilor. Dorinta de  avea bani după terminarea războiului o face  muncească in afaceri, ceea ce atrage neplăcerea celorlalți prieteni, cu excepția lui Melanie, care  este alături de aceasta. După trei mariaje eșuate, se căsătorește cu Rhett, cu toate că ea incă il iubea pe Ashley.  
  
     Datorită firii  încăpățânate, pierde totul.  Descoperă că Melanie era o prietenă bună, insă după moartea ei, dar și faptul că nu-l iubește pe Ashley, ci pe Rhett, insă realizează acest lucru prea târziu.  

  
     "Nu, nu se temea nici de durere, nici de foame, nici de pierderea dragpstei. Temerile acestea n-o copleșiseră niciodată in felul in care-o copleșea presimțirea de acum - o groaza, aidoma celei din coșmarul ei, ca o ceață densă prin care alerga cu inima zvâcnind,  un copil rătăcit, căutând un adăpost pe care nu-l găsea." 

Just Music: Love Story (Taylor Swift)

Un mesaj

Exista un site - O zi buna - la al carui newsletter m-am abonat. Mesajul primir in ultimul mail m-a pus serios pe ganduri. Vreti sa il vedeti si voi?
P.S. Daca mai vedeti un "An" pe acolo sa il ignorati.

Cum să simţim din nou că trăim?

Ştiu că e o întrebare stranie, dar nu cred că este vreo persoană care să nu fi avut parte în viaţă de acele momente în care inima bate mai repede, mai puternic, când timpul parcă zboară, iar în interiorul nostru se aprinde o flacără ce ne face să ne simţim cu adevărat vii. Să simţim că trăim.

An, nu ştiu cum e cazul tău, dar privind în jurul meu, observ că tot mai puţini dintre noi şi tot mai rar avem parte de astfel de momente. Cel mai adesea ne trăim viaţa pe autopilot, într-o rutină zilnică, aşteptând doar să mai scăpăm şi de această zi, de responsabilităţile şi neplăcerile ei, de oboseală şi de stres. Tocmai de aceea m-am gândit ca primul subiect pus în discuţie anul acesta să fie acesta:

CUM SĂ SIMŢIM DIN NOU CĂ TRĂIM?

Cum să simţim din nou pasiune, entuziasm, cum să ne simţim inima pulsând energie nu abia bătând în piept, cum să radiem bună-dispoziţie în jur, cum să lăsăm iubirea, bunătatea, înţelegerea şi compasiunea să ne modeleze. Cum e să nu mai fim apatici, bosumflaţi, nemulţumiţi, dezorientaţi, speriaţi, singuri şi trişti?

CÂND SIMŢI CĂ TRECE VIAŢA PE LÂNGĂ TINE?

Viaţa te copleşeşte…

• Ai parte de necazuri, greutăţi, încercări care depăşesc puterile şi abilităţile tale
• Aloci exagerat de mult timp şi energie pentru lucruri lipsite de importaţă. Amâni lucrurile importante până devin presante sau de nerezolvat
• Eşti mult prea stresat şi extenuat, şi nu faci nimic, nu iei nici o măsură în acest sens
• Nu mai găseşti loc în viaţa ta pentru ceea ce îţi doreşti, te chinui să faci faţă la ceea ce viaţa îţi pregăteşte.
• Nu te ştii organiza, capul tău e un haos
• Nu există un echilibru între viaţa personală, familială, profesională
• Eşti prea egoist, ceea ce duce la tensiuni în relaţiile cu cei din jur. Sau dimpotrivă, eşti prea preocupat cu problemele altora în detrimentul alor tale, ceea te face mereu nemulţumit de tine şi rezultatele tale
• Îţi propui ţeluri prea înalte în comparaţie cu abilităţile tale şi situaţia ta actuală, ceea ce pune multă presiune pe umerii tăi şi în final se transformă în deziluzii.
• Prezentul tău e prea ocupat cu problemele nerezolvate ale trecutului şi/sau planurile de viitor
• Gândeşti prea mult, acţionezi prea puţin sau invers, acţionezi fără să gândeşti deloc înainte
• Nu te dezvolţi, nu îţi exploatezi potenţialul pentru a putea face faţă cerinţelor în continuă creştere
• Nu ai răbdare, vrei ca totul să se întâmple mai repede
• Faci compromisuri care nu te lasă să dormi noaptea
• Te apuci de multe lucruri şi nu le duci la bun sfârşit.
• Faci prea multe lucruri odată
• Nu ştii să iei deciziile sau le iei foarte greu. Îţi ia foarte mult timp sa te hotărăşti. Ai mereu nevoie de părerea şi aprobarea celorlalţi pentru a stabili ceea ce-ţi doreşti.

Nu-ţi găseşti locul…

• Nu te cunoşti, nu ştii ce vrei, de ce eşti capabil
• Nu te simţi util, apreciat
• Nu ai încredere în tine
• Te simţi marginalizat, exploatat, folosit
• Ţi-e greu să intri în relaţii cu ceilalţi, să-ţi faci prieteni
• Emoţiile pun stăpânire pe tine, sau dimpotrivă, le înăbuşi pentru a evita să le faci faţă
• Faci majoritatea lucrurilor fără să ai o pasiune pentru ele, le faci din obligaţie, doar pentru că trebuie.
• Când îţi doreşti ceva foarte tare nu ştii cum să obţii acel lucru sau nu faci ce trebuie pentru a-l obţine, fiind mereu frustrat din cauza nereuşitelor tale.
• Nu ai o viziune pentru viitor
• Nu-ţi permiţi să te exprimi, să fii tu însuţi. Te controlezi mereu.
• Te preocupă prea mult ce fac alţii, ce cred alţii, nu-ţi trăieşti viaţa ta, ci practic pe a altora
• Cauţi perfecţiune şi vezi mereu imperfecţiunea din jur
• Îţi construieşti o lume a ta interioară şi te rupi de lumea reală
• Ai prea multe aşteptări de la tine şi de la cei din jur
• Te simţi bine în rolul de victimă, nu-ţi asumi responsabilităţi pentru propria viaţă.

An, acestea fiind zise, revin la întrebarea mea pentru tine, ce am putea face să simţim din nou că trăim, nu doar supravieţuim? 

Un bilet...

 Atenție! Probabil că acest post aruncat intenționat pe străzile din Andreealand a fost menit să fie citit de către voi toți. Este un mesaj care probabil nu va conveni tuturor, dar acesta este adevărul. Oprește-te acum din citit dacă suferi de inteligență cronică.  
  
 Un om știință celebru a spus odată: "Imaginația e mai importantă decât cunoașterea." El susținea că lumea noastră s-ar îndrepta într-o direcție mai bună dacă am înceta să fim atât de inteligenți și am începe să fim creativi. Gândiți-vă la un lucru: dacă toți oamenii ar fi inteligenți, ar umbla de colo-colo cu servieta în mână. Nu va mai fi nimeni să facă meseriile "de rang jos", cum le numiți voi: adică vânzător, coafez etc. Am dreptatesi știu asta. Încetați să-i judecați pe oameni după inteligență, căci într-o zi cel care a picat la bac va ajunge să fie cel mai bun designer sau că fata aceea cu medii de 4-5 a ajuns cea mai bună cântăreață pe Broadway. 
  
 Nu vă condamn. Școala ne-a adus tuturor această mentalitate. Toți profesorii se iau de cel ce a luat cea mai slabă notă la test. Ok, el nu este bun la matematică. Și ce? Nu suntem toți genii. Gândiți-vă că fiecare dintre noi este bun la ceva. Poate fi artă, în cele mai multe cazuri. Avem timp toată viață să ne găsim vocația. Și în acest drum, da vom face greșeli, dar rezultatul va fi superb. 
  
 Și totuși... cum rămâne cu cei buni la toate? Cu siguranță fiecare din noi are/a avut în clasă un coleg magnific, lăudat de toți profesorii. "X e cel mai bun la mate!" "Felicitări X pentru cel mai bun rezultat la concurs!" etc. Ei bine, la mine în Andreealand există o lege a firii de neîncălcat: toți avem calități, dar și defecte. Nu-i așa?  
  
 În fine, cred că a-ți înțeles unde bat eu. Și dacă nu v-ați dat seama, acel om de știință era Einstein. El nu a fost un geniu la matematică în tinerețe, și totuși a fost fizician de nota 10. Vedeți că se poate? 

Just Music : Plus que ma propre vie (Carter Burwell)

Time for changes.

 Un nou an? Deja?! Hmm. A venit timpul să-mi scot noua agendă pe care să o umplu cu realizări. Voi pune pe "avizierul" meu cele mai însemnate 13 dorințe care le vreau de la viață. Peste ani, mă voi uita la ele cu drag ... sau cu amuzament. Timpul decide. Să revenim însă la listă:

 1. Să mă îndrăgostesc. 

 2. Să vizitez Rio de Janeiro. 

 3. Să devin expertă în pian. 

 4. Să învăț să cânt la chitară. 

 5. Să înot cu delfinii. 

 6. Să învăț o nouă limbă. 

 7. Să iau examenele. 

 8. Să fiu populară. 

 9. Să-mi înving temerile. 

 10. Să scriu o carte. 

 11. Să-mi păstrez adevărații prieteni. 

 12. Să întru la liceul dorit. 

 13. Să fiu cea mai bună. 

  

 Nu sunt chiar în ordine. Pentru mine toate ar fi pe locul I. Pot fi așa de nehotărâtă câteodată... 

  

 ...și totuși, mă mir că a trecut deja un an. Deja trebuie să ascund vechea cutie cu amintiri în pod și să o umplu pe cealaltă cu sentimentele mele. Of, dacă le-aș găsi și lor mai mult spațiu. Stau îngrămădite în cutii, jurnale și pe bloguri. 

 Apropo, era să uit: la mulți ani!