Atenție! Probabil că acest post aruncat intenționat pe străzile din Andreealand a fost menit să fie citit de către voi toți. Este un mesaj care probabil nu va conveni tuturor, dar acesta este adevărul. Oprește-te acum din citit dacă suferi de inteligență cronică.
Un om știință celebru a spus odată: "Imaginația e mai importantă decât cunoașterea." El susținea că lumea noastră s-ar îndrepta într-o direcție mai bună dacă am înceta să fim atât de inteligenți și am începe să fim creativi. Gândiți-vă la un lucru: dacă toți oamenii ar fi inteligenți, ar umbla de colo-colo cu servieta în mână. Nu va mai fi nimeni să facă meseriile "de rang jos", cum le numiți voi: adică vânzător, coafez etc. Am dreptatesi știu asta. Încetați să-i judecați pe oameni după inteligență, căci într-o zi cel care a picat la bac va ajunge să fie cel mai bun designer sau că fata aceea cu medii de 4-5 a ajuns cea mai bună cântăreață pe Broadway.
Nu vă condamn. Școala ne-a adus tuturor această mentalitate. Toți profesorii se iau de cel ce a luat cea mai slabă notă la test. Ok, el nu este bun la matematică. Și ce? Nu suntem toți genii. Gândiți-vă că fiecare dintre noi este bun la ceva. Poate fi artă, în cele mai multe cazuri. Avem timp toată viață să ne găsim vocația. Și în acest drum, da vom face greșeli, dar rezultatul va fi superb.
Și totuși... cum rămâne cu cei buni la toate? Cu siguranță fiecare din noi are/a avut în clasă un coleg magnific, lăudat de toți profesorii. "X e cel mai bun la mate!" "Felicitări X pentru cel mai bun rezultat la concurs!" etc. Ei bine, la mine în Andreealand există o lege a firii de neîncălcat: toți avem calități, dar și defecte. Nu-i așa?
În fine, cred că a-ți înțeles unde bat eu. Și dacă nu v-ați dat seama, acel om de știință era Einstein. El nu a fost un geniu la matematică în tinerețe, și totuși a fost fizician de nota 10. Vedeți că se poate?
